Ca un joc
Vad in ochii tai un bloc ;
Vad masini, copaci, copii, lumini,
Vad strazile serpuind printre case obosite de timp
Si coronita de flori pe care o purtai
Atunci cand invocai o noua lume ;
Suprareala, supraemotionala, lumea ta.
Vad adancurile irisului sparte de creionul,
Cu care conturezi sublim realitatea ;
Ma afund in imaginar
Si gasesc : stejari, lacrimi, balauri, zambete,
Instrumente muzicale, vise si foi rupte,
Nimicuri aruncate in cutia realitatii.



Lasă un Răspuns