In stil codat

Frenezie de culori,

Orgie vizuala,

Voluptate a volumelor,

Sfera inalta a perfectiunii

Abstractism dus la limita;

Ambalaje ramase,

Pamant. Miros flamand.

Doi adica unul,

Pe tusa

In lume

Apa

Va fi…

Negru.

Albastru,

Marin peste al frigului.

Roua vietii;

Magazinul de pe colt,

Azi aici, maine oriunde.

Def:

Perfectiunea contine imprefectiunea, este echivalenta cu infinitul si are un caracter intangibil.

Mr. Mann at the library

Astazi am fost pusa intr-o situatie de genul sketchurilor din Little Britain cu Mr. Mann sau Carole Beer:D.

Aflata la biblioteca cu gandul de a ma aproviziona cu ceva material de ascutit mintea si stricat ochii, ce-mi trece mie prin cap dupa ce am zarit niste dictionare? Daca tot ma pasioneaza de la o vreme norvegiana, islandeza si limbile scandinave in general, ce-ar fi sa intreb daca au  ceva carti introductive sau din domeniul acesta?

Cer prima data ”Noaptea de sanzaiene” de Mircea Eliade, la care unul din bibliotecari adormit intreaba ”noaptea de ce?noaptea?!? aaaaa, daaaa…”:D, apoi intreb despre piticul meu de pe creier, limba aceasta ataaaat de populara prin zona, norvegiana. Saraca bibliotecara incepe sa introduca datele in calculator…proceseaza…proceseaza…sta…mai tasteaza cate ceva…cauta…pe mine ma bufneste rasu si ma astept ca in orice moment sa zica ”computer says noooo…”:).

Dar nu! Cu stoicism si mult devotament, tanti bibliotecara apeleaza la varianta ”Margaret! Margaret! There’s a gentleman here who wants to know if we have any books on medieval english music dating between 1356 and 1390”…. Doar ca nu exista nici o ”Margaret”, asa ca inzestrata cu mult bun simt, tanti ma pune sa astept putin pana cauta direct pe rafturi…dupa vreo 10 minute apare dezamagita cu un ”Dictionar al limblilor lumii” deschis la pagina unde scria despre limba noervegiana…un paragraf, pe care l-am citit ulterior pe loc. Asa ca…oricat de mult n-as semana cu englejii nesimtiti si din cale afara de dificili a trebuie sa ii refuz politicos cartea:). Totusi…bibliotecara mi-a ramas simpatica:).

Aici aveti si o mostra de english sick humour:P

Dosarele Y

minutul 1: Intr-o amiaza insorita de toamna, Sculder si Mully s-au hotarat sa mearga prin parc in poientia de la poalele cetatii.

minutul 10: ajunsi in poienita se aseaza pe banca. Mully incepe sa faca fotografii(bineinteles). NOTA: in apropiere se afla cateva gospodarii.

minutul 13: un ins necunoscut se apropie de cei doi cu celularul in mana.
INDIVIDUL: ”(incet, pentru el): iarasi voi? altii?…(tare): ce cautati mai aici? iar v-au trimis..?
SCULDER, MULLY:”?!???…??”

minutul 14: individul fotografiaza cu camera celularului din dotare ”intrusii”. Mully se ascunde dupa Sculder, pentru a nu fi recunoscuta in poza, Sculder in schimb ramane blocat.

minutul 14′: individul pleaca inapoi in curtea sa.

minutele 15-20: Sculder si Mully dezbat problema individului ciudat.

minutul 21: individul se intoarce!!
MULLY(cartre Sculder): ”iar asta??”
SCULDER: ”ce naiba are cu noi?”
INDIVIDUL:”N-ati plecat inca mai??? Inca mai stati aici?”
MULLY: ”Dar e proprietate privata dealul cetatii, sau cum, ca nu stiam?..”
INDIVIDUL:”Mai, eu stiu cine sunteti voi!!!! Sunteti informatori!!! Tot timpul va vad pe aici!! Asa ca hai, n-aveti ce imi sta mie aici sa va uitati la mine in ceafa, plecati!!!”

minutul 24: Sculder si Mully pleaca si au crize de ras periodice.=))

(poveste 100% adevarata)

Al dreacu Eva asta…

”D-zeu i-a spus lui Adam:’ Adamee, nu manca din pomul cunoasterii ca mori!!!’, dar Eva neimpresionata: ‘Hai sictir!’ ”

Inceput de…tot:)

Se pare ca n-am mai scrijelit nimic de ceva vreme pe ”acest blog uitat de lume”. Uitat nu e chiar de tot pentru ca observ ca lumea mai cauta chestii despre Rechinu’(told you he’s a superstar, maybe the last serious rapper on Earth…he means it guys!!!, 4 scanduri si un cui, cu astea formezi…gaura neagra bineinteles:)).
So…am reinceput ‘’serviciul” si ce ma bucura cel mai tare e ca am energie(!). Acum probabil ca un om se gandeste, ”doh, logic ca ai energie dupa 3 luni de frecat frunza mentolata”, dar avand in vedere ca sunt mai obosita decat eram inainte de aceasta perioada(don’t ask why) e bine. Am planuri mari si o sete de cunoastere demna de un tocilar cu 10 pe linie. Sau nu…daca stau sa ma gandesc mai bine, acum am in cap limpede ce imi trebuie pe viitor si ce nu. Asta e prostia in sistemul de invatamant romanesc, inveti tot si defapt nu stii nimic. Dar nu stau acum sa imi bat capul din nou cu ce frumoasa e Romania si ce pacat ca e populata. Sunt de parere ca atata timp cat iti stii scopul, sau cel putin orientativ, te poti plia pe orice gen de societate si cerinte, asta daca esti o persoana dinamica, flexibila si ai si resursele necesare. Dar oricum, viitorul e un hazard, dar nu unul care iti insufla teama, ci mai degraba entuziasm.

Movies and nightmares

De cand ma stiu n-am fost o cinefila impatimita din doua cauze: 1. nu gaseam filmele ”potrivite”,
2. unul dintre solganurile personalitatii mele este: ”da-mi Doamne rabdare, dar imediat!!!”. Prin umare cele mai multe filme le-am vizionat pe jumatate sau in doua reprize .
Dar, exista si un ”dar”. Am unele perioade in care brusc ma inteapa musca ”tze tze” si imi transmite ‘’sindromul omului cinefil”. Acum ma simt ca si cand as fi descoperit o lume cu totul si cu totul fermecata, un taram inca neexplorat(de mine). Tradus, asta inseamna ca am inceput sa caut frenetic pe imdb titluri, sa citesc recenzii, sa forez dupa dvduri sau sa sustrag in mod complet ilegal, dar ”moca” filme de pe torrenturi (aviz pentru Clicknet: ”reparati-va cat mai repede reteaua pentru ca altfel sunt pierduta…”).
Mai precis, pata de pe creieras s-a format de la filmul ”Begotten”. Pentru cei mai slabi de inger: contine scene socante si marcante. De fapt ”contine” e putin spus. Intreg filmul e revoltator, e o odisee de imagini socante tesute pe ideea simpla a formarii Universului si a demersului ciclului natural. In ciuda faptului ca nu e foarte bine cotat pe imdb multi il considera un clasic. Oricum ideea e bine conturata si atmosfera intretinuta de modul in care sunt modificate secventele(nu puteam sa nu observ partea ”fotografica”, filmul fiind filmat in alb negru, iar fiecare cadru este retusat si refiltrat). Si totusi sa vezi un ”Dumnezeu” sinucigandu-se nu e foarte confortabil pentru unii…

Ca un joc

Vad in ochii tai un bloc ;

Vad masini, copaci, copii, lumini,

Vad strazile serpuind printre case obosite de timp

Si coronita de flori pe care o purtai

Atunci cand invocai o noua lume ;

Suprareala, supraemotionala, lumea ta.

 

Vad adancurile irisului sparte de creionul,

Cu care conturezi sublim realitatea ;

Ma afund in imaginar

Si gasesc : stejari, lacrimi, balauri, zambete,

Instrumente muzicale, vise si foi rupte,

Nimicuri aruncate in cutia realitatii.

Leapsa

So this is my first game of this type, but it’s kinda interesting. Thanks Olly!

The rules are:
->Choose a singer/band/group.
->Answer using ONLY titles of songs by that singer/band/group.

Joy Division

*Are you male or female?
”She’s Lost Control”

*Describe yourself!
”I Remember Nothing”

*What do people feel when they’re around you?
”Autosuggestion”

*How would you describe your previous relationship?
”A Means To An End”

*Describe your current relationship.
”Love Will Tear Us Apart”

*Where would you like to be now?
”Ice Age”

*How do you feel about love?
”The Eternal”

*What’s your life like?
”Disorder”

*What would you ask for if you had only one wish?
”The Sound Of Music”

*Say something wise.
”Atrocity Exhibition”

Am mers, am vazut, am ascultat, ne-a placut

Mentionez inca de la inceput ca acest post nu este o cronica ci pur si simplu parerea mea proprie despre ”teh concert”. A fost. Si a fost ceva mare:).
Orice poveste despre vreun eveniment important incepe cu un drum lung pana in orasul tinta(de regula Bucurestiul, ca doar la ei s-a format buricul pamantului). Asa ca dupa 8 ore de mers cu trenul ca orice muritor de rand(clasa 1 – conditii de clasa 2, la intoarcere, clasa 2 – conditii de latrina cu scaune…) aterizam in fascinanta capitala. Cel putin eu asa as descrie impactul, pentru ca da, a fost un impact cu cele peste 30 de grade. Bun…inca aproximativ 3 ore pana sa intram si trebuia sa scapam de presiunea lipsei de oxigen din aer. Ce sa facem? Mergem intr-un pub ca doar is cu sutele prin Bucuresti…teoretic, practic nu gasesti nimic decent si cu preturi normale. In cele din urma dam cu banul(la propriu) si gasim pe uneva pe centru irish pub, The Dubliner. Foarte dragut, confortabil, racoros si cu recorduri…prima data in viata cand beau un pahar de suc cu 50 de mii, dar deh, esti in centrul capitalei:)).
Pe la ora 6 ne indreptam inspre stadion cu pasi de taxi si…intram. Mie mi s-a parut organizare ok, probabil pentru ca am ajuns cand inca stadionul era doar pe sfert populat. In orice caz nu am murit sufocata cum era sa patesc la Placebo, cand s-a stat intr-o inghesuiala inimaginabila timp de vreo ora pana s-a deschis singura intrare. Deci organizare ok, preturi iar ”la nivel inalt”. De articole originale cu trupa nu te puteai atinge, iar mancarea si bautura era pe jetoane. Un jeton-25 de mii, un pahar de bere- 2 jetoane.
Trecand peste partea ”fiziologica”, concertul a inceput cu fiica basistului, Lauren Harris. Trecem peste:). Apoi au urmat cei de la Trooper care si-au vazut indeplinita misiunea pe lume – sa cante in deschiderea Iron Maiden(au recunoscut ca timp de 13 ani asta a fost marele lor vis…). De altfel si melodiile erau ceva in genul ”hail Iron Maiden, we love you”. Asta pe langa vocea solisului/solistei(imi placea sa spun ca era femeie…avea par frumos;))), care imi zgaria membrana timpanului. Oricum, rezistam, inca putin, mai radem inca putin cand pe langa emotii le mai si pica sunetul(ghinionisti saracii…), mai ne racorim putin si incepem sa ne alegem locul strategic…strategic pentru mine, care la inaltimea fabuloasa de 1,62 aveam vizibilitate redusa.
Pe la 9 deja nu mai intra nimeni si s-a instalat ”zumzetul” acela dinaintea aparitiei ”fenomenului eliberator”. Au urmat 2 ore de rock in cea mai pura stare, energie si adrenalina, intretinute de o trupa care in ciuda varstei, isi mentin standardele high. Sunetul a fost super ok(unii ziceau ca a fost mai ok sonorizarea la Metallica, but anyway…), Bruce a dat tot ce avea mai bun(inclusiv vreo 5 kg banuiesc, de la atata ”zbantuiala”:))), comunicare cu publicul si tot ce iti poti dori de la un concert de mare anvergura(si a fost, au fost, 22 000 de persoane). My personal favourite a fost ”Rime of the Ancient Mariner”, just because it made me wander:).